Privit din punct de vedere al dispunerii sale, sistemul de învățământ din România este de tip pre-universitar și superior. Începând de la vârsta de 1 an, copii pot beneficia de facilitățile oferite de sistem, prin intermediul creșelor și grădinițelor. Desigur, prima faza a inițierii unei persoane, din punct de vedere educativ, este opțională, așa că, părinții pot opta, până la vârsta de 5 ani dacă își vor înscrie sau nu copii în această formă de învățământ pre-școlar.
Ministerul Învățământului a decis ca obligativitatea urmării cursurilor de nivel pre-școlar să fie valabilă începând cu vârsta de 4 ani (din 2023), iar mai apoi, de la vârsta de 3 ani (din 2030). Se preconizează că învățământul pre-școlar să beneficieze de o îmbunătățire a infrastructurii în anii următori, astfel încât să se atingă un număr de peste două mii cinci sute de astfel de stabilimente (creșe și grădinițe).Impunerea obligativității învățământului pre-școlar se va lovi de una dintre problemele de natură socială, aceea că unii dintre părinți nu-și permit să-și țină copii în grădinițe. Discutăm aici de cetățenii români de etnie romă, care în peste cincizeci la sută dintre cazuri trăiesc sub limita sărăciei sau la un nivel egal cu această. De altfel, datele statistice indică în mod clar că acești cetățeni trăiesc cu sume de 1, 65 – 3, 3 euro pe zi, ceea ce înseamnă extrem de puțin. Mai ales în condițiile în care un copil care merge la grădiniță are nevoie de o serie de articole care înseamnă bani pentru părinți, care bani, după cum se poate observa, nu prea sunt.
Obiectivele stabilite de România și Uniunea Europeană în privința școlarizării sunt îndrăznețe. Se dorește o limitare a nivelului de abandon școlar în rândul elevilor de până la zece la sută. Mai mult decât atât, pentru învățământul terțiar (licență, master și doctorat) s-a impus o țintă de 40% (din rândul persoanelor cu vârsta de peste 30 de ani).
Având în vedere că nivelul părăsirii timpurii a școlii este de 17% în acest moment, este cât se poate de clar că aceste obiective curajoase se lovesc de o realitate cruntă, specifică, de altfel, acestei țări.Guvernul alocă Învățământului unul dintre cele mai scăzute procente din Produsul Intern Brut la nivel de Uniune Europeană (teoretic, 6%, practic, puțin peste 3%). Doar 80% dintre instituțiile de învățământ sunt avizate din punct de vedere sanitar, iar 70% sunt sigure din punct de vedere al ISU. În condițiile în care, în România, peste două mii două sute de instituții școlare încă mai funcționează cu toaletele în curte, fără să fie conectate la o rețea de canalizare și fără să le ofere elevilor minimul de confort, ce mai poate fi de spus?
Cea mai scăzută rată a abandonului școlar se înregistrează la nivelul învățământului primar (1, 8%), pe următoarele trepte aflându-se învățământul gimnazial (1, 9%), cel liceal (3, 7%) și profesional (5%). Cea mai mare rată a abandonului școlar are loc în cadrul învățământului postliceal, valoarea să ajungând la 10, 7%. Este cât se poate de clar faptul că în această etapă a vieții, aceste persoane (forțate de împrejurări obiective sau pur și simplu din motive subiective) renunță la studii pentru a se încadra în câmpul muncii.
În raport cu toate celelalte sisteme de învățământ din străinătate, România se confruntă cu o situație ușor ciudată. Aici, evoluția este ghidată după alte metode, care impun o direcție multilateral dezvoltată, care să îi ofere elevului posibilitatea de a învăța cât mai mult din domenii conexe domeniului în care studiază (la nivel secundar). De altfel, în țară noastră, există obligativitatea urmării a unsprezece clase, restul etapelor (școală post-liceală sau învățământ superior fiind opționale). Chiar și în acest condiții, numărul studenților este ridicat în fiecare an, acest lucru datorându-se unei rate de promovabilitate la Bacalaureat (ultimul pas al etapei învățământului secundar), care, în 2018, a fost de aproape 75%.
În ceea ce privește învățământul gimnazial, nivelul promovabilității a fost de aproape 74%, la nivelul anului 2018. România este una dintre țările Europei care excelează la capitolul olimpici, atât la nivel continental, cât și internațional. Au fost obținute trei premii absolute și șaizeci și unu de medalii de aur, precum și șaptezeci și șapte de medalii de argint, șaizeci de bronz și douăzeci și șapte de mențiuni. Calitatea acestui învățământ este dovedită de acești olimpici, care, în ciuda unui sistem destul de obositor pentru elevi, reușește să favorizeze obținerea de performanțe.
România se confruntă cu o rată a ocupării forței de muncă destul de mare (63%) și chiar dacă oferă locuri de muncă suficiente, valoarea retribuției bănești este destul de mică. Domeniile în care se câștigă foarte bine se confruntă cu un nivel ridicat de solicitare la nivel de învățământ superior. Sectoarele economice în care există o cerere de forță de muncă foarte mare sunt cele care sunt legate de școlile de meserii (învățământul post-liceal). În ciuda deficitului de fonduri, se investesc mult în sport. Aflați mai multe despre sportul unas. Numai că, persoanele care sunt absolvenți ai unor astfel de instituții, refuză locurile de muncă din România în favoarea celor din țările Europei, mulți dintre aceștia prestând servicii de tip muncă necalificată.
Grație programelor de susținere la nivel al protecției sociale, mulți dintre elevii defavorizați din sistem pot beneficia de programele oferite de Ministerul Învățământului. Astfel, programul Euro 200 îi ajută pe aceștia să își cumpere computere, în timp ce programul “Bani de liceu” le oferă celor care studiază în forma de învățământ liceal suma de 250 Lei lunar. Campania “Rechizite școlare” este derulată la nivelul învățământului primar și gimnazial, în timp ce programul “A doua șansă” este oferit persoanelor care își doresc să înceapă sau să continue studiile.
România este unul dintre statele în care sunt formați viitori profesioniști, doar că, încă mai păstrează o mare parte din reminescențele trecutului. Pentru a se ralia la realitățile europene este nevoie de o deschidere mult mai largă, pe toate nivelurile, astfel încât să fie posibil să ajungem pe aceeași treaptă evolutivă precum celelalte țări avansate din Uniunea Europeană. Aflați mai multe despre sistemul de învățământ al României.